cave
peștera "bolii"

»  PROGRAM VIZITARE PESTERA BOLII

»Sambata si Duminca intre orele10-19.

In cursul saptamanii pentru grupuri organizate de minim 15 persoane, se va contacta telefonic presedintele asociatiei la nr. 0722559980 cu o zi inainte de data programata pentru vizitarea pesterii.

NOTA: In data de 06.04.2016 in Ziarul Vaii Jiului a aparut o informatie eronata privind programul de vizitare al Pesterii Bolii.

In perioada programului "Scoala altfel" pestera poate fi vizitata zilnic intre orele 10-19.

Taxa de vizitare este de 5 lei/adult si 2,5 lei/copil.

imagine

PEŞTERA BOLII

»  PEŞTERA BOLII - ISTORIC

» Numele peşterii provine de la Familia Bolia ce apare pentru prima dată în anul 1404 într-un act de donaţie al regelui Sigismund (1387 - 1437) prin care voievodul Bolia din Zarand primea printre alţii proprietăţi de pământ şi păduri în zonă.

Sebastian Stanca în „Monografia istorico geografică a localităţii Petroşani” lucrare premiată de Academia Română în anul 1933, afirmă că „ţinutul şi peştera au fost locuite de oamenii timpurilor preistorice ”, dimensiunile uriaşe ale peşterii putând adăposti un trib întreg. Mărgelele şi vasele de lut, unelte din piatră şi os aparţinând diferitelor epoci începând cu Paleolitic susţin teoria. Obiectele de lut provin din lutul de la Bar şi indică presupunerea că locuitorii acestei peşteri sunt de provenienţă din Tara Haţegului poate de la peştera Cioclovina de lângă Pui. Apropierea de bazinul Petroşani, bogat, paşnic şi ferit de orice primejdii a determinat în decursul sutelor de ani migrarea aşezării omeneşti din peşteră către acest bazin, întinzându-se până spre gura Defileului Jiului. Evoluţia a fost foarte lentă şi cu siguranţă de la Peşteră de lângă Cetatea Bolii spre Platoul Petroşani şi apoi în toată Valea Jiului.

De-a lungul timpului, circumscrisă politicii de dezvoltare economică, promovată de romani în teritoriile ocupate, peştera a oferit un excelent adăpost pentru mărfurile aduse de negustorii porniţi de la Marea Egee şi Siria şi desfăcute apoi spre Appullum şi Potaissa unde era cantonată legiunea a XIII a Gemina respectiv legiunea a V a Macedonică.

»  LOCALIZARE SI GEOLOGIE

» Peştera Bolii una din cele mai mari din Transilvania se află în partea de nord a Municipiului Petroşani la 6 km de acesta pe D.N. 66 ce leagă Valea Jiului de Ţara Haţegului.

Peştera poate fi încadrată, datorită unor trăsături distincte în tipul de peşteră numit şi carstul barelor calcaroase caracterizate prin străpungerea unor bariere de calcar de către pâraie venite din munţi.

Este singura peşteră din ţară unde se poate observa străpungerea în totalitate de către o apă curgătoare a obstacolului din roca calcaroasă.

Varietatea formelor şi broderiilor sculptate pe pereţii din calcar, născute parcă din talentul unui mare meşter pietrar dau un farmec deosebit plimbării subterane.

Săpată în calcarele Jurasice ale Dealului Bolii de către pârâul Jupâneasa şi Galbina, peştera, sub forma unui tunel se află la o altitudine de 720 m.

Lungimea peşterii este de 455 m cu o diferenţă de nivel între intrare şi ieşire de 2 – 3 m . Deschiderea de la intrare este înaltă de 10 m şi largă la bază de 20 m.

Lărgimea maximă de 45 m a terasei superioare se găseşte la o distanţă de 75 m de la intrare având o înălţime de 2 -3 m deasupra nivelului apei. Terasa este acoperită cu argilă fină amestecată cu guano. Fauna actuală este reprezentată de câteva nevertebrate puţin interesante. Existenţa guanoului pe platformele din adâncul peşterii confirmă adăpostirea temporară a unor colonii de lilieci. Primele date biografice ale acestei peşteri se datorează lui M. J. Ackner în anul 1838.

»  LEGENDA JUPANESEI

»

Cu mult înaintea cuceririi Daciei de către romani, aceste meleaguri sălbatice şi greu de cucerit erau ocupate de mici comunităţi de daci liberi care işi apărau cu straşnicie teritoriul, obiceiurile şi legile Marelui Preot Zamolxis, divinitatea supremă tuturor geto-dacilor.

Geto –dacii sunt cunoscuti ca fiind singurul popor care încă de la începuturi au ascultat, s-au rugat şi au crezut într-o singura divinitate supremă – Marele Preot Zamolxis. Marele preot a hotărât ca toţi preoţii după moarte să se transforme în lupi albi iar pe cel mai cu credinţă, Marele Preot, întru gloria veşnică a dacilor liberi, l-a numit Marele Lup Alb, cu puteri depline întru ascultarea celorlalţi.

Marele Lup Alb veghează la libertatea dacilor şi a pământurilor, aşteptând clipa când Zamolxis ii ca cere ca prin urletul de luptă a lupilor albi să anunţe apropierea duşmanului iar haita de lupi albi împreună cu stăpânii pământurilor să înfrângă prin luptă şi să alunge duşmanii.

În vremuri tare de demult stăpâna pământurilor şi pădurilor din jurul Peşterii Bolii, zestre de la parintii săi bogaţi, era o neînficată domniţă ce se numea Jupâneasa.

Mândră, domnoasă, gătită tot timpul, puţin cam rea şi trufaşă, işi dorea în taină, ca iubitul ei, chemat la luptă de Lupii Albi, să se întoarcă de grabă din razboiul purtat cu duşmanii din zări îndepărtate.

Cu ochii negrii, parul lung şi mătăsos, obrajii rumeni, frumoasa Jupâneasa coborâ în peşteră la Icoana Sf Fecioare Maria, apariţie misterioasă în stanca Pesterii, rugându-se fierbinte şi poate prea insistent, sa-i dea calea prin care să îl readucă acasa pe iubitul plecat.

Fecioara Maria ii îndeplini dorinţa neînduplecată de la pleca în nemărginite zări, transformand-o într-un pârâiaş cu unde cristaline, numit de atunci Jupâneasa, ce curge vijelios la vale şi isi cheama etern prea frumosul iubit.

imagine

LEGENDA FETELOR DE MARITAT

imagine